La 1800, un francez consuma, in medie, doua kilograme pe an de zahar, cu mari disparitati in functie de clasele sociale: doua sute de ani mai tarziu, trei-zeci si cinci de kilograme anual. Si aceste cifre nu includ zaharul indus: glucidele s-au strecurat in alimentatia noastra, in numeroase feluri asa incat in momentul de fata consumul nostru indirect e superior celui direct. Consecintele asupra sanatatii occidentalilor sunt bine cunoscute. Astfel capitalismul a transformat tot ce poate fi mai dulce intr-o violenta perfida si dezgustatoare. Continuaţi lectură →