munca-la-campNu ma mir ca taranii ajung sa traiasca mult si bine. Ei traiesc sanatos. Muncesc toata ziua cu drag si spor. Respira aer curat. Imi amintesc asta de pe vremea cand mergeam la bunica. La ora 5 dimineata se trezea sa isi hraneasca animalele din ograda. Apoi se apuca de facut mancare. Primavara mergea la sapa cu toata familia.Tot asa dimineata, pentru ca la amiaza trebuia sa vina acasa sa manace. Dormeau de amiaza si apoi din nou megeau la camp.

Am fost si eu cu ei de cateva ori cand eram in vacante, dar munca asta mi se parea mult prea grea. La datul cu sapa nu m-am descurcat niciodata. Imi placea in schimb sa merg la cules de fan. Mai ales daca fanul nu era fan, ci paie. Erau super usoare, nici nu le simteai. Problema mea era intotdeauna, furca. Fiindca mereu aveam furca prea mare. Asta insemna ca e prea grea pentru o copila asa de mica precum eram eu. Insa unchiul meu a rezolvat repede si problema asta. A facut o furca speciala pentru mine. Asa ca nu mai aveam nevoie de pretexte ca sa nu mai merg cu ei la muncile campului.

Eu doar la muncile astea mergeam. Desi mai era si culesul tutunului si al porumbului. La culesul tutunului am partcicpat de multe ori. Imi placea doar partea in care se baga tutunul in sarma la uscat. Acolo erau doar femei care povesteau in timp ce faceau asta. Uneori se luau la intrecere, care introduce mai repede tutunul in sarma. Era fain, chiar imi placea sa le aud cum dezbat teme politice, si ce a mai facut baba Sofica din varful dealului.